Cum vine asta?…. evident, dintr-o poveste; și povestea a intrat val-vârtej, într-o zi la mine-n magazin: o fetița de vreo 8 anișori și apucă perna decorativă, cu luciu catifelat al soarelui ce arde-un cer înnorat… A făcut câțiva pași și s-a oprit fix în mijlocul magazinului, cercetând în raze de curiozitate toată încăperea, parcă așteptând ca obiectele să-i vorbească. Și dintr-odată a zâmbit, se pare că fotoliul de lângă fereastră i-a vorbit. Se apropie de el și se asează încet între brațele lui larg deschise, exclamând către mamă: “Wow! Ce mare, ce moale. Aici aș putea să dorm și să visez sau să desenez; sau tu ai putea să stai cănd îmi cânți sau îmi povestești!” Apoi, în imprevizibilitatea ce animă orice copil în valuri de idei, țâșnește , apucă pernuța decorativă, albastru marin, fin brodată, din coșul cu perne așezat pe podea și spune , doar pentru ea: “E un fotoliu bun pentru prințesa mea și asta îi lipsea!”.

Eram uimită. Fetița a sesizat perfect nuanța estetică a acestui fotoliu stilat tip royal.

Suntem estetică, o simțim, o cautăm, ne-o dorim…. din suflet de copil.